HOME D.E. GUEST BOOK SPORT ISCRIVITI DELFINARIO LINKS COOKIE POLICY


•   Taranto, tutto pronto per la Festa di Sant'Antonio 2019
•   “Storia e Architettura”
“San Pietro: l’altra Basilica”.

•   Attenti a quei due: confronto diretto tra Mare e Terra in una sfida tra grandi chef
•   “Percorsi educativi per una società interculturale”
•   MAGNA GRECIA AWARDS 2019


•   MANDURIA (TA): La Coldiretti nella gestione del Parco dei Messapi
•   RICONOSCIMENTO NAZIONALE PER IL PIZZAIOLO TARANTINO PROFESSIONISTA MICHELE DI BARI
•   PULSANO: IL COMUNE FA COPRIRE TUTTE LE BUCHE SU VIA TARANTO



•   Riesame AIA ex Ilva: le valutazioni e richieste di Legambiente
•   Il Dossier Taranto di Legambiente sull’ex Ilva
•   GRETA CHIAMA TARANTO


•  U Tarde nuestre -
rassegna quotidiana

•  Basket
•  Atletica
•  Delfini Erranti Touch Rugby Taranto
•  Altri


Notizie
Ricorrenze
Raccolta Foto


Google
Web DelfiniErranti.Org



stampa l'articolo
ALL'ISOLA CHE VOGLIAMO
lunedì 6 luglio 2015

(DA NON PERDERE)

di Tonino Lenti


Gentile segreteria "Delfini Erranti"

Se anche quest'anno si ripeterà la manifestazione "L'Isola che Vogliamo", sarà di nuovo bello vedere
i vicoli della Città Antica, pieni di gente a visitare i nostri tesori nascosti.

ALL'ISOLA CHE VOGLIAMO (Scè vedìme le Cave sott'a Ttarde Vecchie)

Cordiali Saluti e Buone Vacanze
Tonino Lenti


__________




ALL’ISOLA CHE VOGLIAMO

(Scè vedìme le Cave sott’a Ttarde Vecchie)



Periferia di Taranto, agosto, una bella giornata di sole, come al solito il cielo è a tratti attraversato da varie nuvole grigiastre provenienti dalla zona industriale oltre le colline, non quelle murgesi, ma quelle artificiali antistanti il parco minerale, dove una volta trovavi i prodotti della terra, ora produzione acciaio e altro. Supersite, per fortuna, l’acquedotto romano del Triglio.
È sera a casa Pignatelli, dopo aver passato la mattinata al mare e aver fatto la consueta pennichella pomeridiana, i coniugi sono in procinto di uscire per trascorrere una serata nella Città Vecchia e visitare alcuni Ipogei, aperti per l’occasione della manifestazione “l’Isola che Vogliamo”. Ma ad un tratto…


-- Drin! Drin!

Suonano al citofono.

-- Nah, cè sbinddure, propprie mò ca ne stè allistame p’assè, cce po’ jèssere, Annì?
-- Mah… Mò vòch’a ssènde cce jè. Va al citofono: -- Si, chi è? Avuta la risposta: -- Si, si, è apèrte? Ritorna in camera.

-- Cce ère Annì?
-- ’A cristiane de prime piane, Nicò, l’hagghie apierte ’u pertòne. No ’u sé, c’honne perse ’a chiave du pertòne? E dìce sempre ca se la scurdate a case, pe no scè spennè solde cu se ne fàce nn’òtre.

-- ’Nquarche vvote Annì, hagghià scè respunnè ije a’u citòfone e hagghià dìcere: “Mò ve l’hagghià ’ccattà ije ’a chiave!”
-- Nicò, cè nn’hammà ’rraijà cu le cristiane?

-- Annì, vògghie cu vvede cce vonne a sònene ’u citòfone de notte, cce jè ca s’ad’azà da ind’u liette. Ca pò sempre a nù sònene.
-- Nicò, ’a pacènze, sùle nùije ha tenìme ind’a stù palazze cu chidde.

-- Honne acchiate le fèsse… M’addà spiccià stà cuccàgne. Beh, allistàmene mò Annì, a agoste stàme, assìme ca fàce cavete.
-- Approposite Nicò, no addà parturì a’ fìne du mese Carmelìne de Marije Palmisàne?
-- A mmè stè addummanne, Annì?

-- No tt’arrecuèrde Nicò, cè ddìsse Marije dò sumana fa? Quanne ne purtò chìdde e tre-quattre belle melùne gialle? Nah, ne stonne ancore dòije ’ndèrre ind’a verande.
-- ’Nu zucchere sò Annì, crèije nn’hammà ’preije nn’òtre. ’A rrobbe paijsane Annì, jè totte nn’òtra
cose. Cè ddìsse approposite?

-- Ca Carmelìne spicciave le mìse dope ’u Ferragoste. E cume jève cundende c’addevendàve nonne p’a seconda vòte.
-- Annì, no tt’arecurde nù… Cume ne ridève ’u core quanne nascì ’a prima nipotìna nostre, ca p’a priscezze t’avenì ’u chiande.

-- Ca no mm’arrecorde Nicò, quedda facciòdde tonne e ’a pedde ’nu vellùte, pareve ’na rose damaschìne ’a piccenne e jè mò me stonne arrizzichèscene le carne. Comunque Nicò, turnanne a Carmelìne, ca po’ parturì ’mprime pure, no è vìste a cume scève grosse?


-- Ebbè Annì, ’u Ferragoste à passàte, quande mène te l’aspiette, vìde ca telèfone Marija Palmisane e ne dèije ’a nutizie c’à nate ’a piccènne.
-- Nicò, no jè ffemmene, vulèvene fà ’a coppie, ma maschele porte ind’a vèndre. E pò dìce ca ’nu nome nuève honna dà a’u piccinne ca nasce. Manche stavòte honna dà ’u nome du nonne, à rumàse male Vicìnze Palmisàne.

-- Òscie a’ dije, nisciùne chiù dèije respètte a le mamme e attane. Honne fenìte chidde tiempe Annì. ’U prìme l’honne chiamate Andreije, vaijacchie cume l’honna chiamà quist’òtre. Dimme ’nu piecche Annì, ma quand’anne tène mò ’u piccinne?
-- Nicò, cce mm’arrecorde bbuène addà tenè trè anne. Cce sape cce se fermene a dòije o ne fanne trète…

Le famiglie Palmisano e Pignatelli sono legate da un’antica amicizia, che risale a quando due dei rispettivi figli frequentavano la stessa scuola. E anno dopo anno si è creata quella simpatia che gradatamente si è consolidata. Dopo diversi anni, la famiglia Palmisano si trasferisce in un paese della Lucania, cittadina dei genitori materni, ma nonostante la lontananza, l’amicizia tra le due famiglie è ancora viva.
In questo paese in collina, i Palmisano trovano un’altra realtà, dove loro, abituati all’aria di mare e alla cozza tarantina, invece sono a contatto con i prodotti della terra, anche perché coltivano tutto ciò che Dio ci ha dato, in un terreno di loro proprietà. Quindi quando fanno una scappatina a Taranto per delle spese o altri motivi, non mancano di far assaggiare un po’ di frutta e verdura paesana ai loro ormai vecchi amici.
I figli di entrambe le famiglie sono già grandi ed alcuni anche sposati con prole. Ma come da conversazione tra i coniugi Pignatelli, un secondo bebè è in arrivo in Lucania. Torniamo alla chiacchierata.

-- …Cu stù chiare de lune ca stèije Annì, dòije sò già assaije, crìsciele dò fìle òscie a’ dije. Nah, pienze cce vonn’a cchiùdere ’u sidderurgiche, cè disastre.
-- Nicò, ’u disastre ’u tenìme ’u stèsse, cu stù “male” ca n’ha purtate ’u siderurgiche e cumbagnije candande. Nah, è sendute ’a televisiòne l’òtra sere? Stonn’a stùrie nn’òtre uaije mò, cu petrolie c’addà ’rrevà da le vanne de Putènze.

-- Ca no l’hagglie ’ndìse Annì, ’u chiamane “Tempa Rosse”, ’u prugètte ca n’addà ’ccidere di cchiù. Stè chiangèmme cu nn’uècchie, ma mò…
-- Nicò, dìscene c’addà purtà òtre poste de fatije, no jè bbuene, vìste ’a crìse ca stèije?

-- Annì, òtre poste a’u Campesande addà purtà, no le dà dènze a chìdde, bbaste ca penzene a le sacche lore. Parlene sempre de turisme e pò fànne sempre de capa lore. Cu stù belle mare ca tenìme, ’mbèce cu jàprene stabilemènde pe le bbagne, annuscene ’u petrolie cu ’nu tèngene de chiù ’u mare. È tt’hagghie cundate ’u fàtte, mò sciàmene Annì, scè vedìmene le Cave sott’a Tarde Vecchie, c’a penùltime serate jè òsce. Cce zumbame queste, no sapìme pò cè putìme scere.
-- Nicò, no ’nge hàgghie vìste maije ’u Castìdde da indre, no ’u putìme scè vedè? Dìcene ca pure addà se vè sott’a terre.

-- Annì, fìne a menzanotte se pò trasè, cce facìme a tiempe ’u scè vedìme, ’mburtande ca ne scè mangiame ’na fritture de paranze rète a’ Duàne, ca stonne le pescherije cu le frizzole ’mmienz’a strade, ’na bella Raffe no l’hammà bevè? E pò ne riterame. Però tt’hagghià ddìcere ’na cose Annì, no ’nge jè chiù ’a Raffe de quann’ère ugnòne ije, quedde de ’na vòte ca facèvene a Ttarde, jève chiù amarògnele, tutte nn’òtra cose. Se sendève ca jève ’a Raffe ca te stè bivìve.

-- Beh, Nicò sirre ’a porte ca ije chiame l’ascensore.
-- No lucculà però Annì, ca no jè surde l’ascensore.
-- No penzà a le studecarije Nicò, le chiave d’a machene l’è pigghiate? Cu no ha ’nghianà arrete
suse pò. A cume all’òtra sere, ca dope c’arrivamme vicìne a’ machene, no ’nge tenìve le chiave ’nzacche.

-- ’Na vòte à succèsse Annì, tu ’mbèce, cce no te l’è scurdate cinquanda vòte ’u telefonìne ’a ccase,
no ’nge tu jàcchie maije ind’a bborse, ogne vvòte ca scinnime. Pe ddìcere ca te l’è ’ccattate.
-- Nah, à ’rrevate l’ascensore Nicò, camine no dìcere sempre.

I due coniugi escono di casa e raggiungono la loro auto nei pressi della loro abitazione, per avviarsi e visitare le Cave e sotterranei nella parte antica della città.

-- Nicò, mò cu no fàce all’ùse tuve, ca vè fierme lundane ’a machene e pò ne facìme nu sacche de strade a piede. Accuèstele chiù vicìne a’u Ponde, ca tenìme da girà ’nu munne a Ttarde Vecchie.
-- Nah, mò telèfone a’ uardia municipale ca stè ’nnanze a’u Ponde e le dìche cu mandène ’nu
poste pe nuije, accussì facìme mène strade a ppiede, cè ddìce tu Annì?

-- Nicò, tu tienne sempre ’a capa frèsche.
-- Annì mettève ’a fierme, cce truvàme ’u poste suse ’u parchègge vicìne all’Arsenale…
-- Cè sò Nicò! E cè se l’addà fà totte vija De Palme e vija D’Aquine a piede? Muèrte arrivame a’u Ponde. Pò a Ttarde Vecchie cè m’à purtà ’mbrazze?

-- Annì, no te ’ncarecà, stonne le cinìse cu’a carruzzèlle ’mbacce a’u Ponde, cu ne portene a ggire ind’a Ttarde Vecchie.
-- Nicò, già honne anghiùte totte tarde de putèije e tratturije, le carruzzèlle mancàvene.
-- Quande mène te ne crìde Annì, honne assè pure chìdde le cinìse. Pe purtà le turìste da ’na vanne e l’òtre. E quanne sarà, ma dà ’na risposte.

-- E quanne jàcchine ’u semàfore russe Nicò, no s’honne firmà?
-- Annì no ’u sé, ca a le semàfore stè quidde ca venne “Tarde sere” o quidde ca pulizze le vìtre d’a machene? Ebbè ’u cristiane ca porte suse, apprufìtte cu se pìgghie ’u giurnale e ’u cinèse se fàce pulizzà l’occhiale da ’u “zìngare”,

-- Cce ’u tène l’occhiale, Nicò?
-- Cce no se fàsce assucà ’u sedòre Annì.
-- Nicò cè capa frèsche ca tienne, tu cind’anne campe. Mè jàpre ’a machene cc’aqquà rumanìme stasere.

I nostri personaggi chiaramente, si riferiscono ai famosi risciò cinesi a trazione umana. Una cosa del genere ci farebbe tornare indietro di molti anni, quando per le vie della nostra città, si vedevano passare le carrozze, solo che queste trainate dai cavalli. Era famosa “’a carrozze de Zze Giuanne”.
Dopo aver girato un bel po’ nel Borgo, i coniugi Pignatelli trovano fortunatamente un parcheggio nelle vicinanze di corso Due Mari e si apprestano a passare il Ponte Girevole, per iniziare la passeggiata nella Città Antica.

-- Vìde Annì, cè belle punde ca tenìme a Ttarde, ’u furastiere ca se ferme aqquà, a vvòcc’apèrte rumàne a stà vedùte. Trimiende ’u Castìdde, ’u Ponde su’o Canale… Pure addore du mare se sende. No nne parlame pò, cce l’appresiende ’nu piatte spàse, chìne de cozze pelòse, nùce, osckre, javatùne e spuènzele, no ’nge se nne vèije chiù da Tarde.

-- Nicò, e ’u tramonde nuestre addò ’u miette?
-- Annì, cume dìcene a Nnapole: “vìde Napole e pò muère”, e nù a Ttarde respunnìme: “vìde ’u
tramònde e abbivìsce”.
-- Però Nicò, dò cozze arracanàte no ’nge l’è ’nfilàte ind’a quidde bbene de Ddije.

-- Annì, uè cu sé ’na cose? Aqquà stè “’A granne bellezze”. A Ttarde l’avèvena fà ’u fìlm de Sorrendìne, none a Rrome. E cu Riondìne, mànche cu Servìlle. Cce assèvene tutte le cose ca stonne sutterrate a Ttarde, avògghie turìste. Tarde jè ’nu paradìse, peccate ca ne l’ha tingiùte ’u sidderùrgiche. Beh, sciàmene passe-passe và.

-- Nicò, ma ’u sèije da quanda tiempe ca no ’nge passeve a piede da suse a’u Ponde?
-- Menumale ca stonne ste manifestaziòne Annì, ca fànne scennè a Ttarde Vecchie le tarantine, ca sùle ch’u ppasse a piede da su’o Ponde, tt’addecrije. Mò hammà ’spettà ’a Sumana Sande cu vedìme arrète ’u Ponde e Tarde Vecchie careche de cristiane.

-- Nicò, approposete de Sumana Sande, avèsseme chiamate a Marije e Vicìnze Palmisane, a ccume facèmme a Ppasche, ca ne geramme ’u Bburghe e Tarde Vecchie ’a sere de Sciuvedija Sande. Tt’arrecuèrde, rumanèrene cundende, jève da numunne ca no’nge vedèvene le Sebburghe e Tarde Vecchie.

-- Ebbè Annì, quanne fànne ’a scappate a Ttarde, e mò pe ’a spese a’ Mongolfiere o pe ’nquarche òtre servìzie, cè tènene ’u tiempe pe scè a ggire pe Ttarde?
-- Me stè venève a ’mmende stamatine Nicò, cu le chiamave, no ’u sèije ca jèssene pacce p’a fretture de pesce, tunne-tunne ss’avèrene fà a’ Marine, cu l’alìce, calamari e merluzzìdde, belle càvete-càvete.

-- Chidde no Annì? E tu, ca te mange pure le spìne p’a fòghe. E pò c’u cè ffare ca tènene, cu’a figghie c’addà parturì da’nu mumènde a ll’òtre, pònne avenè a Ttarde? Beh, scè vedìme rète a’ Ringhiere ’a Cave d’a Marchèse. Honne dìtte ch’a tène belle.
-- Ah... Ca nn’ha ffatte battaglie ’a Marchese, Nicò?

-- Cè capìte Annì, ’a Cave sott’u palazze d’a Marchese, ’na signùre andìche de Tarde. A pparte ca jève patròne pure da Ville Peripate…
-- Benedìche a’ Marchese Nicò, ca tenève pure ’nu belle giardìne?
-- ’Nu belle giardìne e ’nu belle palazze, Annì.

Palazzo De Beaumont-Bonelli, uno tra i tanti palazzi nobili del nostro Centro Storico. Oggi palazzo Bellacicco, restaurato in alcuni locali dai nuovi proprietari, in particolare il piano nobile e l’Ipogeo, dove ha sede l’Associazione Culturale Filonide.
La famiglia De Beaumont-Bonelli era anticamente proprietaria anche degli omonimi giardini, oggi Villa Peripato, donata al comune nel 1913 dai nobili De Beaumont.

-- Nicò, cce jè quedda stàtua mènz’anùte su’a discese du Vuaste?
-- Annì, nn’honne dìtte tande su’a quedda statue, no ’u sèije, ’a càpa frèsche de le cristiane? ’Nu giùrne, passeve cu’a màchene e vedìve ca tenève ’mpiette ’nu reggipètte, vìde tu mò, addò arrive ’a studecarije de le cristiane. E pò ne lamendàme de Tarde accussì, Tarde accuddà. Jè ’a cape c’honna cange le cristiane, òtre le chiacchiere.

-- E cce jè Nicò, quedd’addà? No, ’nge me l’è dìtte.
-- Annì, pe te dìcere ’u ggiùste, no ’nge ’u sacce, jè nn’andìche tarantine, Mò cce vinìme ’a
prossima vòte, cu girame Tarde Vecchie cu Risolve, l’addummanname a jidde.

La scultura dell’artista tarantino Francesco Trani, raffigura un’antica e bella donna di nome Lisea, che, quando Taranto venne espugnata dai romani nel 209 a.C., per sottrarsi alle loro violenze, si
gettò dall’alto del tempio, piuttosto che essere disonorata, seguita anche dalle altre ancelle sue compagne. Citando Risolvo, i due protagonisti fanno riferimento a Enzo Risolvo, presidente dell’Associazione Taranto Centro Storico, nonché guida turistica della Taranto Antica.

-- Nicò, sciamene rète a’ Ringhiere mò, ’a Cave d’a Marchese ne stè ’spètte.
-- Passe-passe però Annì, ca tenìme numùnne da camenà stasere. Mudù! Vìde addà Annì, cè fodde ca stè e cè jè ’u pane cu’a tèssere?
-- Totte quedda fìle hammà fa, Nicò? E ’a facìme fìne a mènzanotte a vedè ’u rèste?

-- Annì, ca sò chiù de ’na quindicìne le locale sott’a terre cc’hammà vedè, cce facìme attiempe? Cce no avenìme merculedije cce vène.
-- Nicò, no te ne scurdà ’u Castìdde, ca pure addà stè ’a fodde.
-- Annì, mettìmene ’n fìle mò, penzàme ’a Cave d’a Marchese, ’u Castìdde ’u lassame all’ùrteme.

-- Nicò, mma te l’aspettave totte stà fodde?
-- Aqquà ssotte Annì, ’a storie de Tarde stè. ’U sèije quande tarantine no ’nge canoscene Tarde Vecchie e ’a storie ca stè sott’a ste Pèdre. Tarde Vecchie jè ’nu tresòre, stonne tande de chidde cose ascunnute, ca tu manche tu suènne. Vìde chidde e “Dò Culònne” vicìne a’u municipie? Le tenèmme ascunnute, ’mbrà le mure d’a “Trinetate”, dope tand’anne honne ’ssute a ggalle.

-- E tutte ’u rèste du fabbricate Nicò, addò stè? No jève chìne de culònne?
-- Annì, e se vède ca no ’nge tenèvene ’u poste cu ascunnèvene ’a rimanenze e honne sciùte perdùte. A Ttarde o le suttèrrame le cose o pìgghiene nn’òtra strade.

-- Nicò, camine ca mò attocche a nù. Belle-belle, scienne chiane-chiane. Trimiende le scalìne, cu no vè ruèzzele e vè spicce ’nguèdde a quidde uagnòne vestùte d’andìche suldate.
-- M’addà scè bbone Annì, no vìde cè llance ca tène ’mmane ’u spartàne? Cce me vòch’a ’nfìlze addà vicìne, jè gruesse ’u uaije.

-- Nicò, cum’u sèije ca stè vestùte da spartàne?
-- L’hagghie ’ndìse a chìdde ca stàvene ’n fìle ’nnanze a nùije, Annì. Stè parlavene d’a storie de Tarde, de Magna Grecie, de spartàne. Ca cce tù stè bbade a le chiacchiere, siende a le cristiane ca sò chiù struìte de tè.

-- Cce stè pparle, sòrte du ’ngegniere. Và-và Nicò, camine.
-- Citte mò Annì, mettimene vicìne a quidde gruppe, ca già stè spieghe ’u ciceròne.

L’ipogeo De Beaumont-Bonelli-Bellacicco, risale alla fondazione di Taranto ad opera degli Spartani, formato da quattro ambienti a diversi livelli e periodi storici.
Dopo la visita, il gruppo con i nostri coniugi, risale dai sotterranei, i commenti di questo primo Ipogeo, vedono Nicòle e Annìne i più meravigliati della comitiva…

-- Annì, ma te l’aspettave accussì affùnne stà Cave?
-- Nòne proprie Nicò, no ’nge è vìste cc’amme sciùte a fenì a’ ripe de mare?
-- Avèvene raggiòne ca jève ’na bella Cave. Però Annì, jè numùnne accupate.
-- Jè vvère Nicò, l’honne anghiùte de tanda zagàglie: capasùne, zzròle e tand’òtre storie. Avère jèssere mègghie chiù vacànde.

-- Annì, cume dìce ’u muttètte, ’u troppe stròppie. Però, se rumane a vòcc’apèrte, ’a Cave d’a Marchese jè averamènde belle.
-- E ddalle cu’a Marchese Nicò. A stè fàce revutàre da indr’u chiaùte.

-- Beh, no nne parlame chiù, Annì sempre ’na cose dìce? Assìme và, sciame aqquarrète mò, a’u palazze Santamate, ca stè ’a mostre d’a cungrèche d’a ’Ndulurate. Jè ’nu belle sutterranie da vedè, m’ha dìtte Giuanne “pettenèsse”, l’acchiève aijere ind’u mercate, ijdde tutte ’ncrisemàte, cu le capiedde tacche-tacche. No ’nge ’u sèjie Annì, ca vè sempre cu pettenìne ’nzacche?

-- Ancore quedda fissaziòne tène, Nicò? Figùrade quanne stè ’u viende… Avògghie cu stè sempre c’u pettenìne ’mmane.
-- Mò tt’agghià cundà ’nu fatte Annì, vìde cè fèce ’na vòte Giuanne. Me facì mure da le resate.
-- Cè cumbìnò, Nicò?

-- Siende mò Annì: me stè cangiave ind’u spogliatoije a’u siderurgiche, quiste mò jè fatte vecchie, a ’nu cèrte pùnde arrivò ijdde, cu giubbotte e ’nu cappiedde de lane, facève frìdde quidde giùrne.

A cume arrivò vicìne a’u stipètte de coste a’u mije, aprì ’u stipètte, appennì ’u giubbotte, se levò ’u cappiedde e se uastàrene le capiedde, pìgghiò ’u pettinìne se tremendì a’u spècchie e se fèce ’na bella pettinàte.

Mò siende cè ffèce: lassò ’u pettinìne e se levò ’u magliòne, a cume se ggirò a’ smerse ’u magliòne, le capiedde se ’nzìpparene arrète suse. Addà tt’avìre acchià Annì, j’ sckuppieve a rridere, figùrate ca me fèce avenè le crampe a’u stomache p’a fòrte resàte. E ijdde subbite: “Pìccè stè rride, Nicò?”

Le dicìve: “Tu ma fà murè a mmèije. Mò cè ssò ca fà, tt’aggiustà arrète le capiedde?” Cce sàpe a cce stè pinzàve quanne se stè spugghiàve Annì.

-- Madonna mèije Nicò, m’è fàtte murèije pure a mmèije p’a rìse. Mò scè scinnìme sott’u palazze, vidìme quist’òtre, no perdìme tiempe, ca stame ancore a’u seconde.
-- Annì, mò ne vedìme quiste e pò chidd’òtre e dòje ca n’achiàme su’a strade, Stòle e Arche Paijsielle e pò tagghiàme da rète a Mundulivète e n’assìme su’a vija Duome.

Palazzo Baryon, di proprietà della famiglia Santamato, uno tra i tanti antichi palazzi del nostro Centro Storico, è situato all’imbocco della via Paisiello, l’Ipogeo è ben ristrutturato e con un’armoniosa esposizione della confraternita dell’Addolorata e di Monreale.
Il vetusto palazzo Stola ha un interessante Ipogeo ancora allo stato rustico con la solita apertura a livello del mare, come tutti i palazzi che si affacciano alla Ringhiera.
L’Ipogeo Arco Paisiello, elegante e signorile, ospita una Mostra di uniformi Militari, un Ipogeo a dir poco incantevole.
d
Visitati i tre Ipogei sulla via Paisiello, anticamente via delle Fogge, proprio perché, sotto i palazzi di quella zona, vi erano numerose fosse, locali sotterranei, adibiti all’approvvigionamento di prodotti agricoli. I coniugi Pignatelli fanno ritorno sulla strada dell’Isola…

-- Annì, e cè sapève ca Tarde Vecchie tenève tutte ste cantìne sott’a terre? Aspiette, e nn’hàmme vìste niende ancore?
-- Nicò, pe quìdde ca stè da vedè, me sàpe ca no ’nge ’a facìme fìne a mènzanotte.
-- Ebbè Annì, turnàme merculedije cce vène. No ’nge ne friscìme pèsce ste giùrne a case, ne l’avenìme a mangià aqquà stà sumane, rète a Cariàte.
-- Nicò, no ’ngarnà ’u dènde, ch’a frittùre fàce male.

-- Alànghe du mienze cartucce d’alìce e cumbagnija belle, no vvìde ca te le dònne cundate. Menumale Annì, ch’a Raffe jè achiùse, cce no manche ’u bicchiere tt’anghièvene. Almène, te n’à mangià dòije de cartucce, piccè ùne, jè piecche.

-- Nicò, ca pe vedè le Cave amme venùte, none pe nn’anghiè ’a vèndre. Nah, vìde cè bella Chièsie
stè aqquà, abbandunàte da tand’anne. Cè peccate ca no ’nge ’a putìme vedè da indre, jè bella granne.
-- Annì, và ijàcchie, cce uècchie l’honne vedè, stù Santuarie e tand’òtre tresùre belle allestàte.

Piazza Monteoliveto è un altro punto bello della Città Antica, dove si affacciano l’antica Chiesa di Monteoliveto, già dei Gesuiti, oggi Madonne della Salute e la chiesetta ben ristrutturata di Sant’Andrea degli Armeni. In bellavista c’è il loggione con una bella ringhiera in ferro battuto sulla facciata di palazzo Gallo e la casa natale di Giovani Paisiello, un angolo particolare dell’Isola, che ancora non vede luce.

-- Camenàme và, Annì, ’u sé cè dìch’ije, scinnìme ’a vija Nove e scè mangiàmene ’a frittùre, ca pure addà stè da fà ’a fìle.
-- Nicò e a vija Cave no ’nge hammà scè? Tiràme pe San Catàvete mò, e ’a facìme a scennè vija Cave, e da Chiazza Fundane, pò sciame rète a Cariàte.

-- Annì, scè mangiame mò, ca cce aspettame nn’òtre piecche niende acchiàme, sò già le dèce, pò ’a pigghiàme d’abbàscie vija Cave e teràme suse. Nne mettìme ’n fòrze e ’a ’nghianàte ’a facìme mègghie.
-- Specialmènde cce te bbìve ’a bbirre Nicò, ’a facìme proprie belle ’a ’nghianàte, nazzecanne-nazzecanne.

-- E ca cè jè vvine Annì, ca pò ’na buttigliètte de bbirre cè ddè ’n cape? Cce me bbève pure quedde ca rumàne tù e mmanche m’adà fà niende.
-- None Nicò, no ’nge m’a pìgghie ’a bbirre, m’a fàce assaggià tu, ’nu sùrse m’avàste.
-- Uè cu vvìde ca manche ’na buttiglie me n’attòcche, Annì? Mò vìde cce te pìgghie ’na ramòdde d’aranciate, ca jè mmègghie. E fàmme bevè ’na bbirre ’ngrazie de Ddije.

-- Nicò, vìde vicìne a quidde pintòne addà, cè furnacèdde ca stè ’mmote.
-- Annì, mò vabbène, ma none ind’a Sumana Sande, Vija Duome chìne de furnacèdde, c’u fiezze d’a sazìzze ind’a ll’aria, ca no ’nge ’nzìcche proprie cu’a Morte e Passione de Gesecrìste.
-- E no vvìde ind’a cè epoche ca stàme Nicò, ca pe purtà ’u muezziche du pane a case, le cristiane se ’nvendane ogne mistiere.

-- Annì, piccè cce se mettèvene cu ’na bancarelle, cu tarade c’u zucchere e c’u pepe, e le biscòtte ca se facèvene ’na vòte, cume vòle ’a tradeziòne, no jève mègghie? Accussì Chièsie pe Chièsie ognedùne a’u mumènde teràve ’nu muèzzeche. Ca cè jè ’a feste de San Catàvete ca vìnne le panìne e ’a bbirre ’mmienz’a strade? Nn’hammà fà tagghià da le furastiere c’avènene da fòre?

-- Vìde cce stè avène da su’a vija Nove Nicò.
-- Mudu! ’U scienere de Cicce Pelùse, Annì, facìme fiende ca no ’nge l’hamme vìste, ce no quidde
aqquà ne fàce rumanèije, cu’a chiacchiere e ’a studecarije ca tène. Quanne attacche a parlà, no
’nge tu lieve chiù da ’nquèdde. Tt’arrecuèrde a’ ggite a le castagne cu’a Chièsie, cè assùte ca fèce c’u micròfene a imbùte ind’u vòsche?

Il megafono, usato nelle manifestazioni o nelle visite turistiche dalle guide, è il microfono in questione ed è chiamato, per la sua forma conica, microfano a imbuto.

-- No, ’nge m’arrecorde Nicò, cè fèce?

-- Cumm’è Annì? Teràrene le nùmere e vincì ’u quadre d’a Madonne ’ncurniciate su’o lègne, ca fècere le uagnùne d’a Chièsie, te n’é scurdàte? E quanne l’organizzatòre le stè cunzignàve ’u quadre, le disse: “Complimende lei è un uomo fortunàte, con un sole bigliette ha vinto. Vuole dire qualcose?” e le passò ’u micròfene. Tutte nuije attiende-attiende, cessò c’avèr’addìcere. Ijdde se pìgghiò ’u micròfene, se ggìrò ’mbacce a le cristiane e lùcchelò: “Materassi-materassi, materassi a mmolle”, sùbbite ’u cristiane le levò ’u micròfene, le dèse ’u quadre e ’u fèce scèije…

-- E sì, Nicò, mò me stoch’a recorde, à state forse quanne me scè mettive ind’u pulme, p’u delòre d’a cape.
-- Jè raggione Annì, ca te dèse ’u pìnele l’autìste du pulme. E cume te stè dicève, no turnò da mugghiere doppe cu quadre ’mmane? “Ma cè cumbanàte?” disse ijèdde e ijdde le rispunnì: “No’nge ’u sé ca passe sempre quidde ca vènne le matarazze cu’a machene? Ebbè, mò cc’hagghià avùte accasiòne du micròfone ’mmane, m’àgghie levate ’u spiùle cu lùcchele pur’ije, materassi-materassi, materassi a mmolle. Ma ’u sé da quanda tiempe ’u stè ’spittave stù mumènde?”disse all’ùrteme.

-- Nicò, ne tenèmme stuèdeche a Ttarde, dicève ’a bonaneme de papà.
-- Annì, cce no ’nge stavene le stuèdeche, a cume avèmma rridere nuije. Beh, camenàme mò, s’à sckaffate ind’a fòdde. Menumale ca no ’nge n’ha vvìste, scinnime ’a vija Nove e sciàmene a’ Marine. Scè vedìme cce assaggiàme ’nu piecche de frittùre.

I due coniugi, come tanti altri tarantini, oltre a visitare i sotterranei e altre opere d’arti della Vecchia Taranto, sono diretti alle pescherie, nella parte bassa dell’Isola.
Via Cariati è la meta dove sono concentrate note pescherie, intorno alla famosa Pensilina Liberty, un altro suggestivo punto della nostra bella Taranto sul mare.
Nicòle e Annìne dopo aver percorso l’antica scalinata, ora disastrata, ed aver fatto una breve passeggiata lungo la Marina, si immettono su via Cariati, diretti verso le affollate pescherie.

-- Nicò, và tù mò, vìde cè casìne ca stè. Cè hamme cè fà, spìnge a tè e spìnge a mè?
-- Annì, no te ’ncarecà, mò m’a vèghe ije addà. Tù miettete sott’a Penzillìne, guèdete l’addòre du mare, c’a frittùre ’a pìgghie ije e t’a porte aqquà.
-- Mè, fà sùbbete Nicò, no mme fà aspettà assaije.
-- Annì, azziettete a quidde gradòne, accusì tt’arrepuèse ’nu piecche. Mò avènghe.

Nicòle, dopo aver fatto un po’ di fila fa ritorno da Annìne, che impaziente per essere stata un po’ ad aspettare, esclama:

-- Nicò, ma cè t’è curcàte addà? Tt’avìsse purtate ’u cuscìne, accussì stàve chiù còmede.
-- No è vìste cè ffodde ca stàve, Annì, e pò t’è gudùte ’u panorame azzise a quidde gradòne, no jè mègghie ch’è state belle aqquà sott’a Penzillìne a’ ripe de mare? E none ind’a quedda muìne?

-- Nah, m’agghie gudùte quedda varche ca stè mènze affunne. A cce stonne aspèttene cu’a lèvene
Nicò, ca uàste totte ’a vedùte?
-- No ssacce da quande tiempe quedda varche stè affunne Annì, poddarse ch’à ’ssute ’a sumènde d’a cozze sotte a’u prime…

Da divesrsi mesi, uno scafo di un piccolo peschereccio è mezzo affondato a pochi metri dalla banchina della Pensilina, il che non è un bel vedere, in particolar modo, dai tavolini dei ristoranti adiacenti al mare. Appunto Nicòle, ipotizza la nascita del seme della cozza sotto la chiglia, in gergo chiamata anche spina dai pescatori.

…Nah, mantiene le cartùcce d’a frittùre, ca vòch’a ppìgghie ’a bbirre.
-- Arrète te ne stè vè Nicò, fà sùbbite no me fà stà a pandecà. Puèrteme ’a coca-cole a mè.
-- Annì, ’nu seconde e stoch’a ’qquà, tande no ’nge stè ’a fòdde addà.


-- Nah, cè tt’hàgghie ditte Annì, manche ’nu seconde hàgghie addumuràte. Beh, fàmme azzettà pure a mmè, gudìmene stà fritture a’ ripe de mare. E cce stè mègghie de nù!
-- Siende cè addore Nicò, ancore càvete stè ’u cartùcce.
-- Vìde cume sò piccinne st’alìce Annì, cu totte ’a càpe se màngine chìste.

-- Attiende Nicò, belle-belle no tt’affucà, ca ’na vòte te ’ngappò ’nganne ’na spìne de nn’auràte.
-- C’aqquà manche se vèdene le spìne de l’alìce, no ddìcere studecarije Annì. Mène ca mò cce fenìme ne scè mangiame ’nu pare d’osckre ind’a quidde chiòsche!
-- Nicò, c’a sumana passate t’è fàtte l’anàlise, cè tt’à fà ’nghianà arrète ’u colesteròle cu l’osckre?

-- Annì, ca le sffìzie ne l’hammà levà ogne ttande, no vvìde ca se mòre?
-- Cce vè de stù passe Nicò, ’u colesteròle a dòciendecinquande te ’nghiane, avògghie cu te ne vè a’u Campesande.
-- Hamme capìte Annì, no nne parlame chiù. Fàmme fà ’nu surse de bbirre mò, Madonne cume scènne belle! Mettìmene ’n fòrze, c’hammà scè vedè via Cave ancore.

-- Nicò, averamènde hammà fà ’a ’nghianate d’a Cave e totte vija Duome? Ije già no ’nge m’a fìde chiù. Cè dìce, a cume finìme, ne sciame japica-japiche da Marine, belle cu l’addòre du mare e merculedije, cce campàme, avenìme arrète?

-- Annì, vìde ca merculedije, jè l’ùrteme giùrne pe visità Tarde Vecchie, cu no fàce ca dìce: ”no ’nge me sènde cu ijèsche òsce Nicò”, all’ùse tuije. A cume facìste quedda vòte c’avemma scè acchià a’u paijse a Vicìnze e Marije Palmisane. Ca doppe ca pigghiamme ’na bella ròte de cozze e ’nu vurpe de dò chìle e trecìnde gramme p’u presènde, te n’assìste: “Nicò me stè avène ’nu giramiende de càpe, sciame nn’òtra vòte a’u paijse”. E no ’nge scèmme chiù.

-- Nicò, le cozze le cunzimamme ’u stèsse, cu le linguine e arracànate, ’u vurpe ’u sistemamme ind’u cungelatòre e ’u facèmme a’ luciane e cu’a paste a’ sumane doppe, cè honne sciùte scittate?
Cè putève scè cu’a cape ca me stè giràve?

-- E da tanne ancore no ’nge putìme scè, Annì. Po’ no ’nge ’u sèije cum’jè Vicìnze Palmisàne, ca dìce: “Quanne và ’vìte avenè ffà ’na camenàta all’aria frèsche?”
-- Beh, mò jè l’accasiòne bbone Nicò, mò cce parturìsce Carmelìne, scè facìme ’na scappate.
-- Hammà vedè ancore cce no tt’avène ’nu giramiende de cape, Annì. E pò se vède.

-- Nicò, ’a sèije longhe ’a canzone, mò, tànde ca nn’ acchiàme a’ ripe de mare, sciamene belle-
belle mère ’u Vuaste. Accussì digerìme l’alìce e le calamare. Ca stè ’u Vuaste da ’nghianà ancore.
-- Nah, l’ùrtime sùrse de birre e pò ne sciàme, Annì. Mò, dàmme ’a buàtte da coca-cole, c’a vòch’a mmènghe ind’a rumènde ca stè addà.

Convinto dalla sua consorte e non contento di poter continuare il percorso in programma, Nicòle si avvia con Annìne per la Marina per fare ritorno a casa. Una piacevole passeggiata per il lungomare della Città Vecchia, dove un’armonia “de Parànze” ancorate ai moli galleggianti, danno alla Marina una suggestiva immagine. Dietro, sulla superficie del mare, si riflettono le luci della città, dando al Mar Piccolo l’impressione di un cristallo colorato.
Adiacenti a questa grande bellezza, i coniugi Pignatelli passo-passo arrivano al Ponte Girevole, dove la loro auto aspetta oltre il Canale.

Due giorni dopo, Annìne riceve una telefonata dalla Lucania dalla sua amica Maria Palmisano, che le dà notizia della nascita del secondo nipotino, comunicandone il nome, non comune tra le famiglie tarantine di una volta. Sono finiti i tempi dei vari Catàvete, Pascàle, Mimìne, Nunziatìne, Rosètte. Oggi i neonati si chiamano Loris, Fabio, Mirko, Katia, Vanessa, ecc.
Annìne è sola in casa, Nicòle è fuori per alcune commissioni, ma ecco che rientra.

-- Madonne! Cè ffodde ca stàve a’ Poste stàmatine Annì. Hagghie perse ’nu sacche de tiempe, pe piecche no ’nge acchiàve chiù stà bella zuppe de pèsce. Nah, vìde aqquà cè decrije.
-- Quande è spìse mò addà, Nicò? Quanne te vè’mbìle ’mmienz’a le bbanche du pèsce no capìsce chiù niende.

-- Pienze cu stè bbone Annì, a le solde stè abbade, Vìde cè scòrfene, cocceche e lappane, ha vidè cè sapore addà tenè stà zuppe. E hagghie fàtte mettè pure ’na pèrchie e dò lutrine.
-- Nicò, ’u sacce ca ’u sughe de pèsce jè sapurìte, ma cu stù chiare de lune ca stè, no hammà sparagnà ’nu piecche?

-- Aspiette Annì, ’u pisciauèle me stè mettève su’a vulànze, pure dò caravìdde e ’na seccetèdde. Hagghie dìtte lìvele chìdde, cce no cce ’a sènde a mugghièreme.
-- Averamènde accussì è dìtte, Nicò?
-- None Annì, stoch’a schèrze. Hagghie dìtte però, lìvele ca mugghièreme no ’nge se le mange chìdde.

-- Nicò, vìde cce vè pilìzze ’u pèsce, ’mprìme cu te mànche a’u paijse de purcinèlle. Accussì quedda vòte c’annuscìste quattre-cinche caùre gruèsse e te n’assìste…“Annì, vìdè cè m’honne rialàte?”. E pò quanne passève da chiazze dò giùrne doppe, ’u pisciauèle disse: “Signò, è vìste cè belle caùre l’hagghie date a maritte l’òtre giùrne? L’hagghie trattate, l’hagghie fàtte ’nu belle prìzze”. Cè l’avèr’a ddìcere a quidde Nicò? Sìne, me l’ha dìtte, rispunnìve.

-- Annì, pò no ddìcere, sempre carne hammà mangià, Nicò, no ’u pìgghie ’nu piecche de pèsce? E cume te le mangiaste, le linguìne c’u sughe de le caure. Tenève ’nu sapore quidde sughe, mègghie
d’a ragòste, òtre le chiacchiere. Beh, fàmme scè sventrà ’u pèsce mò, ca pò t’à leccà le muse.
-- Accumènze a preparà ’u sughe ije Nicò, scàmele bbuène ’u pèsce, no fà all’ùse tuve.
-- Cè uè cu ddìce mò, Annì? Pienz’a cucenà tu.

-- Approposite Nicò, ha telefonàte Marije Palmisàne, stanotte ha parturìte Carmelìne.
-- Beh, tutte apposte Annì? Cume l’honne chiamate ’u piccinne?
-- À sciùte tutte bbuène Nicò, ma no ’nge ’u puè mmaije anduvinà a cume l’honne chiamàte ’u piccinne.
-- Accussì diffìcile jè Annì, no me fà perdè ’a càpe, tàgghie a ccurte mò.

-- Nicò, P’u fàtte d’a lineije, ca no ttande pìgghie bbone ’u telefònìne, cce hagghie capìte bbuène, Jonathan l’honne chiamàte.
-- D’addò l’honne sciùte a pigghià stù nome Annì?
-- Nicò, òscie a’ dije, le giùvene da suse ’u libbre le vònn’a sckacchiene le nome.

-- Ind’a cè ppagene stàve sbunnate stù nome, Annì? No jè c’honne sbagliate libbre?
-- Nicò, apparte le schèrze, ’mburtande ca stonne bbuene mamme e piccinne, ca ’u rèste cume vè-vèije. Mò crèije, vèghe cce vòch’a ’ccatte ’na tutine p’u piccinne, ca cce ne dìce ’a càpe scè facìme ’na scappate a’u paijse, l’augùrije a Carmelìne e a le nonne no l’hammà scè fa?
-- Dàmene da fà Annì, ca mò arrìve menzadije e stàme ancore cu’a cucìne stutàte.

La giornata va avanti, i coniugi Pignatelli in serata escono per una passeggiata e in un negozio del Borgo, si fermano per comprare il regalino per Jonathan. Poi si avviano sul lungomare, continuando la camminata su corso Due Mari, sino alla ex stazione torpediniera, dove si scorge uno dei più bei panorami della nostra città, che insieme ad altri punti suggestivi, formano “La grande bellezza” di Taranto. Qui Nicòle e Annìne si godono il fascino del Mar Piccolo, dove una volta giù alla banchina, sostavano le nostre navi della Marina, mentre al largo verso la foce del Galeso, si intravedevano i pontoni e i bacini galleggianti dei Cantieri Navali. Ora sullo sfondo dietro i Tamburi c’è il rosso fuoco degli Altiforni

La mattina seguente, come di solito fanno le massaie, Annìne esce di casa per fare la spesa. Nicòle invece è in casa a fare dei lavoretti di manutenzione. Suonano al citofono, Nicòle va a rispondere, è Vicìnze Palmisàne che gli dice di scenddere, perché lui è in ritardo e non vuole salire, Nicòle insiste per farlo salire e Vicìnze accetta. Voleva lasciare soltanto una cassetta di fichi d’India al suo amico e tornare al paese, Marije è rimasta giù in macchina.

La visita è breve, Nicòle però approfitta per dargli il regalino da portare al neonato. Si salutano e Vicìnze va via in fretta per far ritorno al paese.

Fa ritorno dalla spesa Annìne, che entrando fa al marito…

-- Mò damme ’na mane Nicò, pìgghie stà bborse ca jè ’n’ogne pesànde.
-- Annì, accussì t’è carecàte? No me putìve chiamà, ca sciennève ije abbàsce ca te dave ’na mane?
-- Nicò, ca cu l’ascensòre hagghie ’nghianàte, nah azziecche, appuèggie ’a bborse su taule.

-- Annì, ’u sé cce à venùte?Vicìnze Palmisàne.
-- Nah! E quann’è Nicò? Ca chidde nn’avvisane quanne honn’avenè a Ttarde.
-- Statte cìtte, ca manche Marije a ’nghianàte, scèvene de frètte, tenèvene ’a màchene càreche de
spese e pe stù fàtte à rumàse a bbàscie Marije. N’ha purtàte ’na cascietèdde de fichedìgne, l’hagghie appoggiate ind’a verande. Mò à sendè ’u belle Annì.
-- Cce à succèsse Nicò?

-- Hagghie apprufettate, cu le dòche ’u riàle p’u piccinne. Mò siende Annì, hagghie pigghiàte ’u pacchètte ca stàve astipàte ind’u sgabuzzìne e hagghie ditte: “nah, Vicì, quiste jè ’nu penzierìne pe Jonathan”; ijdde me trimènde e me dìce: “cce jè Jonatan?” “Hagghie rumàse cume a ’nu fèsse Annì. Cumm’è, no se chiame Jonathan ’u piccinne de Carmelìne?” l’hagghie dìtte. “None, no ’nge se chiame Jonathan, Gioele se chiame ’u piccinne”, rispònne ijdde. Beh Vicì, Annìne a’u telèfone ha capìte Jonathan, comunque puèrtete stà tutìne, ca pò cu’a calme avenè vedìme ’u nascitùre. Accussì ’mpiede-’mpiede, manche s’à ’zzettate, l’hagghie accumpagnàte a’ porte e se nn’asciùte.

-- Nicò tu ’u sèije, no ttande se sende bbuène, d’addò stonne situate lore ind’a campagne, poddarse ca Marije ha dìtte Gioèle e ije hagghie capìte Jonathàn.
-- Annì, e cce avèsse ditte Giuànne, tu cè avìra capì Gisèppe? Ca cè sbagliate pìcche.
-- Beh Nicò, mettime ’a spese a pposte mò, figurete tu ca si n’ògne surde. Approposite Nicò, no jè stasere ca se vè a Ttarde Vecchie pe scè vedè le sotterranie?

-- Annì, vìde ca crèije jè merculedije, crè sere cce Criste vòle, ’a scè facìme stà caminate. Stavòte, però accuminzàme d’abbascie a’ Cave, e teràme suse, cce no vè spicce ca le zumpàme arrète. Ca l’ùrtime giùrne jè, pò và jacchie quanne addà jèssere nn’òtra vòte.
-- Nicò, cce no te fierme pe nn’òtra fritture, poddarse ca ne le vedìme tutte ste Cave.

-- Stavòte Annì, dò frutte de mare nn’hammà ’zzuppà, ’nu pare d’òsckre belle careche de limòne, già me stè avène l’aquolìne ’mmocche.
-- E ddalle cu l’òsckre Nicò, mò vìde cce miette ste pumedòre a pposte, attiende, belle-belle cu no se spràngene.

-- Chidde marangiàne Annì, no l’astipà, facìmele a’ fungitiedde pe menzadìe, ca sò sapurìte e crèije pò cunzimàme le zucchìne.
-- Nicò, no le putìme fà òsce ste peperùsse, mò le mètte ind’u furne e l’accunzàme cu l’olie, àgghie e mmènde.

I coniugi Pignatelli intenti ad organizzare il pranzo per mezzogiorno, con i piatti di contorno molto noti della cucina tarantina, melanzane al funghetto, zucchine alla poverella, peperoni arrostiti, conditi con olio aglio e menta e poi melanzane sott’olio, carciofi ripieni, cime di rape stufate, peperonata (’a sckacchiate) ecc. Sono le pietanze che ci hanno tramandato i nostri nonni.
Mercoledì mattina, il mare di Taranto è una tavola, il sole scalda il ridente Lungomare, la città è già in movimento. In casa Pignatelli sono pronti per andare a prendere un po’ di sole su una spiaggia a pochi chilometri dalla città. Anche perché, “le camarìne” giù al Lungomare non ci sono più.
E come succede spesso, prima di uscire, squilla il telefono…

-- Nah Nicò, rispùnne tu, ca ije porte ’u ’mbrellòne ’nnanze a’ porte.
-- Pronto, …uè Marija, tutt’a pposte? Continua la conversazione.

Era Maria Palmisano che chiamava dalla Lucania, il giorno dopo che erano stati a Taranto, non per ringraziare del pensierino per il nipotino, ma per il disguido che era successo sul nome del neonato.
La telefonata è abbastanza lunga e divertente, infatti Annìne, nota che il marito scoppia a ridere nel bel mezzo della chiacchierata e appena chiude la telefonata subito esclama.

-- Nicò, ma cè jè ’u fatte? Hagghie vìste ca è sckattàte a ridere, m’à fà ridè pure a mmè?
-- Annì, mò à vedè ca sckuppià pure tuije a ridere. No tt’hàgghie ditte a ijere, quanne ’nghianò Vicìnze Palmisàne, ca me disse ca no ’nge se chiamave Jonathàn, ma Gioèle ’u piccinne? Beh, manche Gioèle se chiame.

-- E a cume se chiame Nicò?
-- Jàcopo se chiame ’u piccinne. Mò à sendè Annì cè ha successe quanne Vicìnze à scìse abbàsce da Marije, ca ’u stè aspettave ind’a màchene… No’nge se l’arricurdàve manche ijdde bbuène cè nnome l’avèrene date a’u piccinne.
-- Nah, cè me stè ddìce Nicò. Cumm’è ’u nonne no ’nge s’arrecorde ’u nome du nepòte?

-- E cume te stè dicève Annì, a cume arrive Vicìnze abbàsce da Marije, manche tràse ind’a màchene, dice: “Marije, ma a cume se chiame ’u piccinne?” E Marije le risponne: “Jàcopo se chiame piccè?”E ijdde: “no ca ije hagghie ditte Gioèle, ca lore avèrene capìte Jonathàn a’u telèfone.” Marije dìce ca s’à ffatte ’na risate abbàsce e pe stù fàtte ha telefonàte stamatine. Ha penzàte cu ne chiame, p’aggiustà ’a situaziòne. Beh, ’u mbrellòne l’è pigghiate Annì, sciamene a mmare ca ’u sole stè scàrfe.

-- Nicò, no jè ca n’honne chiamà arrète e vè spicce ca se chiame Jòhnny ’u piccinne?.
-- Ca cè jè cepòdde ca ùscke Annì, cu ste cagne de nome d’òsce a’ dije, te puè ’mbrugghiàre pure. Ijàpre ’a porte Annì, ca già stòch’a ssude. Scè pìgghiàme nn’òtre piecche de sole, ca sò trè giùrne ca no ’nge sciàme a mmare.

I Pignatelli finalmente escono dalla loro abitazione, e si avviano per la litoranea salentina, in una spiaggia oltre Lido Silvana.
Trascorrono una bella mattinata sulla spiaggia di Marina di Pulsano, precisamente per i tarantini “Torre Sgarrate” e rientrano per l’ora di pranzo e la consueta pennichella pomeridiana. Infatti dopo il riposo…

-- Annì, mò ne facìme ’na bella tazze de cafèije, ne mettìme ind’a loggie e n’u gustame addà, tande ’u sole à giràte, stè ’u frìsche mò. Chiù ttarde nn’allestàme e scè passàme ’a serate a Ttarde Vecchie. Nn’hammà scè vedè ’u rèste de le Cave?
-- Nicò, uè cu sèije ’u giùste, tènghe ’a cape accaluràte, no jè ch’a stà sott’u sole stamatine m’ha pigghiàte ’a sulagnàte?

-- Ca cce te lieve sempre da sott’u ’mbrellòne, nah, vide a mmè Annì, cume stòche russe-russe. Ca se pìgghie ’u stèsse ’u sole sott’u ’mbrellòne.
-- Nicò, ca p’u fàtte d’a spalle me mètte a’u sole, no vvìde ca de ’nvierne, stòche chiene de delùre?
-- Ma miettete ’nu cappiedde ’n càpe però Annì! Tienne astipàte quedda pagliètte, ca pigghiàmme a Orie, a Sande Cosime a le Macchie. A cume l’è nnutte, l’è sckaffate ind’a ll’armadie e addà stè fàce ’a pelùscene.

-- Nicò, cincàte me vedève cu quidde cappiedde ’n càpe.
-- E cè te l’è ’ccattate a ffà, Annì? Pe sciurecà solde jè?
-- Nah, cce stè pparle, Nicò, te n’è scurdàte de le zoccolètte de legne, ch’è pigghiàte da l’ambulante, ca te l’è mìse sùle ’na vòte?
-- Annì, ca cce facèvene rumòre e se giràvene le cristiane ’mmienz’a strade, cè uè da mè?

-- E mò stonne scittàte ind’u stanzìne, a cume tand’òtre zazzarèddere ca vònne case pe case ca no’nge ùse maije, no Nicò?
-- Beh, Annì, mò pigghiàmene ’u cafèije a’u frìsche ind’a loggie, poddarse ca pò tt’accalme a càpe. Nah, azziettete su’a sèggie a sdraije, mò ’u fàzze ije ’u cafèije.

Dopo aver gustato il caffè e chiacchierato “a’u frìsche” nel balcone, l’intenzione dei Pignatelli, era di uscire e passare la serata a “L’Isola che Vogliamo”. Ma…

-- Beh, Annì, cè ddìce ne scè priparàme e assìme?
-- No jè subbete Nicò, da mò hammà scè, ca cè honna apierte ancore?
-- Annì, vìde ca no ’nge honna aprè nisciùne pertòne. Bbaste ca passe ’u Ponde è ’rrevàte.
-- Nicò, no jè ca addà passà ’nquarche nnave? E nn’acchiàme cu Ponde apierte, no jè mègghie ch’aspettàme ’nu piecche?

-- Anni, vìde ca le nave tutte a Chiappare stonne e pò de notte ijàpre ’u Ponde mò, acceziòne de ’nquarche vvote.
-- Nicò, ’u sé ca me sènde accaluràte, forse tènghe a frève.
-- E dill’u ’mprime Annì, ’a stè ppuèrte a’ longhe.
-- No ’nge t’u vulève dìscere Nicò, ’u sacce ca tu ’nge tiene cu vè a Ttarde Vecchie.

-- Nah, ce svendùre, uè cu vvìde ca no ’nge hammà scè a Ttarde Vecchie stasere? Mò aspiette ca pìgghie ’u termòmetre.
-- Nicò, cè ’nge colpe ije, cce no ’nge me sende stàsere?
-- Nah Annì, misùrete ’a frève, poddarse ca jè sùle ’mpressiòne.

-- Cu no rumàne bbrutte mò Nicò, cce ’a frève jè fforte. Sacce ca tenìve ’u spiùle cu te mangiàve dò òsckre sott’a Penzillìne stasere. Cce no ’nge assìme, vè ’ccatte dò pizzèlle e ne le mangiame aqquà.
-- Ancore t’a levà ’u termòmetre, Annì, e già stè mmiene ’a sendènze. Hamme capìte tutte cose già, aqquà murì ’u francèse.
-- Nah, stè vvìde Nicò, trend’otte e mmienze tènghe.

-- È sbunnate Annì, ije sette de denare tènghe, hagghie vìnde ije.
-- Menumale c’a stè ppìgghie a rrise Nicò, cce tt’avère suppurtà stasere.
-- Cè te dicìve sabate a Ttarde Vecchie Annì, cu no fàce ca merculedije dìce: “no ’nge me sènde cu ijèsche, Nicò”. Stè vvìde, sò ’nu zìnghere! Mò aspiette ciucce ’a pagghia nove, và ijacchie quanne addà ’ccapà mò, cu vedìme le sutterranie de via Cave.

-- Mò à vedè Nicò, ca mò cce arrivene le feste de Natale, le ijàprene a nn’òtra vòte. ’U sèije quande tarantine avènene a Ttarde a Natale, ca no ’nge s’honne acchiàte mò? E ttànne scè facìme arrète ’na calate.

-- Bah, po’ ijèssere pure, Annì. Bbaste ca no stè accustepàte e zzumpàme pure tànne.
-- No menà ’a malaurije mò. ’U sé cce à fà Nicò, vè ’ccatte dò pizzèlle e passàme ’a seràte. A mè ’na bella margherìte, tu fàtte mèttere dò òsckre su’a quedda tòije. Accussì no ’nge rumane c’u
spiùle.
-- Annì, dìce ca tienne ’a frève, no ’nge te stè dè ’n càpe? E a tè cè tt’hagghià fà mèttere sùse, dò
pìnele pe fà avascià ’a frève?

Intanto Nicòle si accontenterà della pizza e il desiderio di mangiare un po’ di ostriche sotto la Pensilina in via Cariati, se lo riserverà in un prossimo evento nella Città Antica. Magari oltre a visitare gli Ipogei in via Cava e in altre zone, ci saranno altre antiche scoperte in quel tesoro storico che è l’Isola.


Tonino Lenti







Segnala questa pagina
mappa del sito

Per un tuo commento scrivi sul Guest Book del Delfini Erranti


home   cookie policy guest book   sport   cultura   società   ambiente   delfinario   blunote